Departe

Vezi luna-n cingătoarea

Aprinsei bolţi albastre,

Argintul ei tiveşte

Şi pragul casei noastre.

Şi uite-n clipa asta

Eu nu ştiu ce mă-ndeamnă

Să simt întreg amarul

Acestei nopţi de toamnă.

Dar parcă plâng copacii

Din frunzele lor moarte,

Şi parc-aud un cântec

Cum tremură departe.

[Şi uite simt aievea,

Cum jalea lui m-apasă]

— Aş vrea să fiu acuma

În sat la noi, acasă.

S-ascult cântarea blândă

Cum picură domoală,

Şi capul greu de gânduri

Să-l culc la mama-n poală.

Ea, biata, să-mi sărute

Şuviţele pe frunte,

Norocul să mi-l vadă

În firele cărunte.

Încetişor la sânu-i

Obrajii să-mi îngroape,

Şi lacrima nădejdii

Să-i tremure-n pleoape.

Şi lacrima nădejdii

Pe fruntea mea să cadă:

Un picur de văpaie

Pe-un bulgăr de zăpadă.