Din noaptea

Din noaptea vecinicei uitări

În care toate curg,

A vieţii noastre desmierdări

Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu

Nimic din ce-au apus —

Aş vrea odată-n viaţă tu

Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit

N-or fi de raze plini,

Tu mă priveşte liniştit

Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat

N-o spune un cuvînt,

Tot înţeleg că m-ai chemat

Dincolo de mormînt.