În parcul Luxemburg

N. Bretan

În parc plutește, doamnă,

Parfumul trist al anilor,

Cad frunzele platanilor,

În Luxemburg e toamnă...

Alunecă ușor

Grămada porumbeilor

Pe liniștes aleilor,

Pe frunzele ce mor.

Ca un duios refren,

Senalță smirna fînului

Spre statuia bătrînului

Și bunului Verlaine.

În parc plutește, doamnă,

Parfumul trist al anilor,

Cad frunzele platanilor,

În Luxemburg e toamnă...