În parcul Luxemburg
N. Bretan
În parc plutește, doamnă,
Parfumul trist al anilor,
Cad frunzele platanilor,
În Luxemburg e toamnă...
Alunecă ușor
Grămada porumbeilor
Pe liniștes aleilor,
Pe frunzele ce mor.
Ca un duios refren,
Senalță smirna fînului
Spre statuia bătrînului
Și bunului Verlaine.
În parc plutește, doamnă,
Parfumul trist al anilor,
Cad frunzele platanilor,
În Luxemburg e toamnă...