Mors magna

Stăpâna nopţii fără stele,

Te-aştept să-mi vii din clipă-n clipă,

Deasupra gândurilor mele

Îţi simt bătaia din aripă.

Eu ştiu că visu-mi furtunatic

S-a stinge biruit odată,

Ca o suflare de jăratic

Într-o cădelniţă uitată.

Şi ştiu că n-au să-mi mai asculte

În noapte plopii rari cuvântul,

Că patimile mele multe

S-or face una cu pământul.

Dar dintr-un suflet ce se frânge

Rămân aceste versuri rupte,

Ca nişte picuri grei de sânge

Stropiţi pe câmpul unei lupte...