Pace

N. Bretan

Luna-şi picură argintul,

Tremurându-l pe fereastră;

Vede-atâta împăcare

Străjuind căsuţa noastră.

Lângă pat, zâmbind, stă mama,

Adormindu-şi copilaşii,

Cămăşuţă cu mătasă

Le-a cusut mâna nănaşii.

Numai moşul povesteşte,

Aşezat pe faţa vetrii —

Dumiriţi de-o pildă veche,

Îl ascultă doi cumetri.

Dar auzi! Căţelul latră,

S-aud şopote-n ogradă

Şi s-aude, subt opincă,

Scârţâitul de zăpadă.

S-a curmat deodat' povestea

Şi-i tăcere mută-n casă —

Osteniţi dorm ochelarii

Pe ceaslovul de pe masă.

Licărind o raz-atinge

Geamul uşii de la tindă,

De trei glasuri legănată,

Se-nfiripă o colindă...

De subt ţol ridică fruntea

Două feţe bucălaie...

Blând zâmbeşte din icoană

Cuviosul Nicolae...