Părăsiți

Stinsă-i para lumânării

De pe lespedea de piatră,

Şi bătrânii, bieţi, alături

Tot mai stau, uitaţi, la vatră.

Luna trece şura popii,

Luminând în drum pridvorul –

Pipa moşului nu arde,

Baba şi-a uitat fuiorul.

Doar târziu, când prind mai aprig

În vecini să latre câinii,

Ei tresar, se văd în faţă

Şi plâng amândoi bătrânii.

— Câtă jale le-a fost scrisă!

Doi feciori aveau la casă...

Unu-i mort de astă-toamnă,

Altul stă cu domni la masă.