Pe înserate

Mireasa cerului albastru

Îşi împânzeşte-n ape chipul,

De vraja ei tresare unda

Şi-nfiorează-se nisipul.

S-aştern bobiţele de rouă

Pe-ntinsul luncii patrafir:

Din mâna cerului, părinte,

Se cerne preacuratul mir...

În mulcom zvon se-mbrăţişează

Cu apa trestia bolnavă -

Doi licurici şi-aprind sfiala

În adăpostul de otavă.

S-aude toaca cum, grăbită,

În fag o bate-o gheunoaie -

Se odihnesc pe iarbă mieii,

Şi zurgălăii de cioaie.

Domol purcede glas de schijă

De la clopotniţa din deal,

Să povestească lumii jalea

Înstrăinatului Ardeal.