Pribeag

Plânge-o mierlă-ntr-o răchită

La răscruci de Dealu-Mare...

Suie-n pas domol răzorul

Un voinic pe murg călare...

Jos, în smalţ de soare-apune,

Turla satului străluce;

Sapă murgul şi nechează

Şi-nspre vale vrea s-apuce...

Se înalţă-n şea voinicul,

Vede-o casă-ntre poiene,

Şi cu mâneca cămăşii

Zvânt-o lacrimă din gene...

Într-o clipă strânge frâul

Şi-l îndeamnă-n altă parte,

Dârz pleoapele-şi închide...

"Du-mă, murgule, departe!..."

Sfărmând jgheabul cu potcoava

Drumului s-aşterne murgul -

Peste plopi cu frunza rară

Cade-nlăcrimat amurgul...