Românul către Tătar

Măi tatare, ține-ți calul,

Măi tatare, strânge-i frâul,

Măi tatare, lasă malul,

Nu cerca a trece râul,

Că, pe crucea sfintei lege!

De voi doi, peste hotare,

Nimic, zău, nu s-a alege,

Măi tatare, măi tatare!

Măi tatare, dă-ne pace,

Măi tatare, stăi, nu trece,

Măi tatare, nu mă face

Să-ți fărâm capul în zece!

Că de sus, de pe movilă,

De-oi zvârli ghioaga cea mare,

Zău, ți-oi plânge chiar de milă,

Măi tatare, măi tatare!

Măi tatare,-unde-ți e pala?

Măi tatare,-unde-ți e calul?

Măi tatare,-unde-ți e fala?...

Nu spusei să nu treci malul?

Nu știai tu, măi vecine,

Ce-i românul în turbare?

Corbii mușcă acum din tine,

Măi tatare, măi tatare!