Te duci, și-am înțeles prea bine

Te duci, și-am înțeles prea bine

Să nu mă țin de pasul tău,

Pierdută veșnic pentru mine,

Mireasa sufletu-lui meu!

Că team zărit e a mea vină

Și veșnic n-o să mio mai iert;

Spășivoi visul de lumină,

Tinzîndumi deapta în deșert.

Șio sămi răsai ca o icoană

Apururi verginei Marii,

Pe fruntea ta purtînd coroană.

Unde te duci? Cînd o să vii?