Pașii

Pe poarta-n-cet deschisă cind te

strecori tiptil,

Hoțește de-ai călca,

Simt pașii tăi, o Ți-l.

Din miile de timbre ce

sună-n univers

Îndată recunosc precipitatul

mers.

Pe poarta încet deschisă cind te

strecori tiptil

Hoțește de-ai călca simt

pașii tăi, o Ți-l.

Așa de frică sare prin

crăpături șopîrla

Și-as-cunsă pe sub pietre

din fluier cîntă gîrla,

Sau roade veverița

alunele-n Dinți sparte

Și-n lampă se izbește un

fluture de noapte

E-un foșnet inefabil, un

strop in geamul ud,

Un zbor suav pe care eu

singur îl aud

Furtuna dacă te-ar îmbrățișă

pe drum,

Desfășurinduți părul în aer

ca un fum,

Pămăntul de-ar urla de

grindină și ploaie,

Și piedică ți-ar pune copacii

Cînd se-nodaie,

Dacar trăsni prelung prin

norii Uriași,

Te-aș recunoaște totuși

îndată după pași.

În cale ți-aș ieși să-ți șterg obrazul ud

Căci mersul tău suav eu singur,

îl-aud.