Măndruliță de la munte

Măndruliță de la munte,

ce nu treci colea pe punte,

să te străng la pieptul meu?

Că te-aș face, zău, puicuță,

să urăști a ta căsuță

și să uiți pe Dumnezeu.

De-o tot toarce nu ți-e lene?

Lasă furca-n buruiene

și-mi sai iute cel pîrîu,

să culegem împreună,

tu la fragi de prin pășună,

eu la flori din sînul tău.

Sus în lunca înverzită,

crește-o iarbă inflorită

ce se-ngînă cu-n isvor.

Vino-n ă iarbă, mîndruliță,

tu să-mi cînți doina, doiniță,

tu să-mi cînți de dulce dor.