Nóptea rourósă

Nóptea sombră rourósă,

Fără nicĭ uă mândră stea,

Mĕ opresce ne-milósă

Mĕ opresce a te vedea.

Roua-s lacrămile mele,

Ce mereŭ s'aŭ strecuratŭ

Cu-astă nópte fără stele

Si din peptu mĭ a sburat.

Stele, lună, să răsară

Cu lumina lor saŭ nu,

Nóptea n'are să dispară

Dacă na apari şi tu.

Oh! răsari dar mîndră d̦iuă,

Ĭn fereastra-ţi mititea

Si cu dulcea ta lumină

Fă să fugă nóptea-mi grea.