Melancolie

Un vînt răzleț își șterge

lacrimile reci pe geamuri.

Plouă.

Tristeți nedeslușitemi vin,

dar toată durerea ce-o simt,

N-o simt în mine,

în inimă, în piept,

ci-n picurii de ploaie care curg.

Și alto-ită pefiița mea

imensa lume cu toamna ei

și cu seara ei

mă doare ca o rană.

Spre munți trec nori

cu ugerele pline.

Și plouă.