Mândruliţă de la munte

Mândruliţă de la munte,

Ce nu treci cole, pe punte,

Să te strâng la peptul meu?

Că te-aş face, zău, puicuţă,

Să ureşti a ta căsuţă

Şi să uiţi pe Dumnezeu.

De-a tot toarce nu-ţi e lene?

Lasă-ţi furca-n buruiene

Şi-mi sai iute cel pârău.

Să culegem împreună,

Tu, fragi roşi de prin păşună,

Eu, crini albi pe sânul tău.

Ici, în lunca înverzită,

Este-o iarbă înflorită

Ce se-ngână c-un izvor.

Vină-n iarbă, mândruliţă,

Eu, să-ţi cânt doina, doiniţă,

Tu, să plângi de dulce dor!