Păstorul zise: Cinel-cinel

Păstorul zise: „Cinel-cinel,

Copilei june de lângă el.

Două steluţe cu raze line

Lasat-au ceriul plin de lumine

Şi pe-a ta frunte ele-au căzut.

Gâci, drăguliţă, că le sărut.“

Nu gâci-ndată

Gingaşa fată,

Şi pe ochi dulce fu sărutată.

Păstorul zise încă: „Cinel,

Copilei blânde de lângă el.

O vezi închisă, rumenă floare,

Cum se deschide, vezi lăcrimioare,

Şi pe-a ta faţă ea s-au născut.

Gâci, drăguliţă, că o sărut.“

Nu gâci-ndată

Vesela fată,

Şi pe guriţă fu sărutată.

Păstorul zise iară: „Cinel,

Copilei mândre de lângă el.

Albe, rotunde, două-aripioare

Nencetat saltă, la cer să zboare,

Şi tu-n robie le-ai tot ţinut.

Gâci, drăguliţă, că le sărut.“

Nu gâci-ndată

Rumena fată,

Şi pe sân fraged fu sărutată.