Suflat-a vîntul morții pe dulcea-mi primavară

Suflat-a vîntul morții pe dulcea-mi primavară

Și floarea vieții mele curînd s-a vestejit!

Durerea e mai crudă și jalea mai amară

Cînd simți că mori departe de tot ce ai iubit!

Încet-încet simțirea în mine amorțește.

Un negru nor deasupră-mi tot vine și iar trece.

Se tulbură-a mea minte, suflarea mea slăbește,

Pe inimă-mi se pune o greutate rece.

O! suvenir al țării! cerească mîngăiere!

Alungă-n depărtare cumplitul negru nor,

Să văd lumina iarăși, să simt reînviere,

Să cînt iubita țară, apoi voios să mor!